Cugnetta

 

 

Si chiamava Michelu stu sant’omu:

Cugnetta lu bizzuocu, scanginòmu;

s’industriava a fare ogni ,istieru,

faticannu ruceva ru pprighieru.

 

Era nu cristianu pacienziusu,

era nu mastu bravu e cuscienziusu;

o ccasa mia era chiamatu spissu,

ogni lavoru lu facèva issu.

 

Si jeva a cunfussà addò Ron Carmelu,

si luggeva la Bibbia e lu Vangelu,

ri la Ghiesia sapeva li sacri Canti,

tunèa la casa sua chiena ri Santi.

 

Pù ricordarsi il suu pilligrinaggiu

a la manu tunèa nu tatuaggiu;

jennu a la Terra santa stu Cugnetta

llà si feci stampà quera crocetta.

 

Tunea (a dittu ri li sui vicini)

na vòccula cu ddurici prucini,

a ogni prucinu, pu li fa nu vantu,

l’affibbiavu lu nomu ri nu santu.

 

Chiamavu li figli:-

Elia!…Elisèu!…

Addò sta lu prucinu San matteu?-

- Ah, San Matteu – ruspunnivu Elìa:

- Sta puzzuliannu a sant’Anastasia!

 

Sant’Anna, San Michelu e San Ginnaru

razzulèjanu sott’à lu pagliaru;

lu Cuoru ri Gesù e di Maria

so ggiuti a zumpittià mmiez’a la via!

 

                                                Agostino Astrominica