La Maronna ri lu Carmunu

 

 

 

Maronna, quannu passi ‘mprucissionu

cu ‘sta curona e cu stu riccu mantu,

si chiù Ti guardu ‘ncopp’a quistu tronu,

pu la priezza mi venu lu chiantu.

 

Lucianu st’uocchi Tui cchiù ri lu sòlu,

tuttu nu Paravisu è ‘sta faccella,

e po’ a guardà mi ‘ncantu e mi cunzolu

sti capilli Tui r’oru anella-anella.

 

Vi’ quanta vuti n’copp’a quistu mantu:

songu brillanti, perlu, oru e argientu;

ogni votu è na lacrima ri chiantu,

è na prumessa chi Ti fa ‘sta ggentu.

 

Ri lu paesu vai pu ogni via…

e guarda appriess’a Tte quanta muzzetti!…

Quisti trufèi, cu arte e fantasia,

so addobbati cu nastri e cu mmerletti.

 

Maronna, songu semprici sti ggenti,

cu sti muzzetti portanu lu coru;

stu dunativi, si nun vali nienti,

pù Tte, ca tuttu sai, è nu tesoru.

 

Che prucissionu!…Nun firnisci mai:

femmunu scàusu, vecchiu, ggiuvinettu…

Maronna, Tu triunfante ti ni vai

Fra canti e fra cannelu bbinirettu,

 

Sienti lu suonu mo ri stu ccampanu,

sienti lu cantu ri ‘sta litania!

Biniricilu Tu, Maronna mia,

stu populu ri Nuscu appriess’a Tte.

 

                                                             Agostino Astrominica