LU NONNU PIETRU
Nonnumu, lu patru ri mamma, si chiamava Pietro Della Vecchia, era n'ommunu nzulendu, nun ngi piacevanu ru cosu stortu, ma tuneva lu coru nmanu. Sapeva ri leggi e di scrivi, robba ca quiri tiembi, versu lu 1920, nun era a la purtata ri tutti. Emigravu in America, andò tuneva roi soru, ma nun feci a luongu: - Megli mangià panu e ciupoddru a casa mia. -
Scarparu quannu li ieva lu geniu, a mala pena riusciva a cambà ottu figli, accussì quisti appena assavucavanu, scappavanu pu lu munnu a abbushcarisi ru panu. Ngi piaceva mangià e bevu, specialmendu vevu. Quannu tuneva la pussibbilità, a la sera vuneva a casa cu na buttiglia ri vinu. Papà luvava manu mendri mamma preparava patanu e pupaiuni o baccalà frittu, pó mangiavami tutti nziemi cu la luci ri miezzu appicciata, quera chi faceva luci ind'a tutta la stanza.
******
Tannu lu vinu si ieva a pigliarilu a la candina, purtavi la buttiglia e ti l'anghievanu. Ogni bota lu nonnu mi faceva milli raccummannazionu: - Statt'accortu a sta buttiglia, qua nun si ni trovanu, nun ti mettu a pazzìà cu li guagliuni ca si no la rumbi. -
Quannu turnava cu la buttiglia chiena, candava tuttu cundendu:
- Itaniellu, t'aggi fattu fessa n'ata vota, ti mbari a rufonnu acqua ind'a lu vinu, tu mbruogli a li cristiani e i' mbrogliu a te! -
I' nun capeva pucché era accussì cundendu ri stu fattu. Nu juornu nu guaglionu chiù gruossu, apriessu appriessu, mi vuleva a forza fà creru ca la buttiglia m'era mbizzicata nmanu. Ra la candina finu a quasi sotta casa, tandu nzustivu, affì chi nun ni putietti chiù e ngi facietti vuré ca nun era luveru. Chiangennu ru ducietti a lu nonnu, succiurivu lu quarandottu, scanzai appena lu martiellu prima ri zumbà ru grala a quattu a quattu. Li sandi ri lu calendariu, ru rufrishcavu tutti, la Maronna e sand'Andoniu avivunu na nuvena foru staggionu.
Mamma mi spiegavu ca quera buttiglia, lu nonnu, l'aveva purtata ra l'America e musurava nu buonu bicchieru chiù di nu litru.
******
Quannu asseva na sfera ri solu, li viecchj s'assittavanu ngimma ru grala ri sand'Amatu e cundavanu cundi. Zì Filucciu pruprìtariu ri terru e casu, pu si fumà nu miezzu tuscaninu, tuneva lu viziu ri circà li micciarielli a li cumbagni. Lu nonnu nun fumava, ma amandu ri giustizia e nun putennu alliggirì stu ruospu, s'accattavu na shcatula ri zurfanielli.
Lu juornu appriessu, mendri tutti capuzzìavanu a lu solu, zì Filucciu cacciavu lu miezzu sicariu ra lu sacchinu, si lu muttivu nmocca, pò feci a buré ri circà ind'a ru saccu lu micciariellu chi nun tuneva; addummannavu a Pashcalu, a Vicienzu, a Ndoniu, ma quisti chi ri na manera, chi ri n'ata ngi feciunu capì ca si r'aveva accattà. Lu nonnu, cu r'avrecchiu pesulu, nun s'era persu mangu na virgula, cacciavu la shcatula e appicciavu, e appena l'atu s'abbicinavu, usciavu, lu stutavu e lu ittavu nderra.
Lu fattu si ripetivu tre, quattu votu affì chi "e tè appiccia .... e tè appiccia" si rivunu ru manu e s'acciuppulìavunu. Cocò, lu canucciu fidelu cumbagnu ri lu nonnu, nun ngi vurivu chiù e si munavu a muzzucà.
Nun si capeva chiù niendi tra quiri chi spartevanu e quiri chi si vattevanu, mangu sand'Amatu putivu fà niendi e r’avivu suppurtà.
******
La gendu chi nun tuneva la pussibbilità ri fà accunzà ru scarpu andò lu mastu a lu paesu, n'auneva paricchj para e pò ni chiamava unu a jurnata. Mó era lu mesu ri lugliu e scarpari libberi picca si ni truvavanu.
Nu cristianu ri l'Ofandu tandu si muttivu appriessu: - Mastu Pì aggi pacienzia, aggia metu e tengu tuttu ru scarpu sfunnatu, ru crìaturu só scavuzu, n'atu picca venu viernu... - affì chi cunvingivu lu nonnu, fessa ri coru, ri li ì a fà na jurnata.
Accunzavu scarpu, pursianu e scarpini e doppu rui piatti ri lagana e fasuli e na buttiglia ri vinu, chiani chiani s'abbìavu pu turnà a Nuscu. Mbiettu a na sagliuta però lu cavuru e l'arsura lu futtivunu e nun ngi la faceva chiù a ghì annanzi. Addummannavu ra vevu a certi cristiani chi, cu lu culu a l'aria, mutevanu, ma quisti mangu si dignavunu r'azà la capu e allucavanu:
- Nun tunimu tiembu,vavattennu. -
A stu pundu lu nonnu, a chi piaceva sembu ri pazzìà, azavu ru manu a lu cielu:
- Maluvaggi! lu cielu adda scurà e ngimma la terra s'adda scatunà lu flagellu ri Diu!
Roppu picca, s'azavu lu viendu, scuravu veramendu e si scatunavu nu temboralu cu acqua e farri.
Ra quiru juornu nboi quannu lu nonnu ieva cu foru la gendu ruceva:
- Passa Pitinalu, ratili a mangià e a bevu si no faci vunì lu malutiembu.
Russo Pietro
Luvava manu: smetteva di lavorare
Itaniellu: diminuitivo di Gaetano, proprietario della cantina "Frashchitella"
Tuscaninu: un tipo di sigaro buon mercato