Aneddoti vari

 

 

 

 

 

Nu signoru svizzeru capitavu ind'a nu barru a Nuscu e addummannavu nu café. La patrona preparavu lu piattinu, lu cucchiarinu, muttivu la tazza sotta la machina, feci scorru ru café, pó prima ri lu servu, pigliavu dui belli cucchiari ri zuccaru e ngi ru muttivu indu.

-Mi scusi signora ma io non prendo caffč con zucchero-

-Siendi nui accussģ ru facimu, si ru buoi ri nata manera, va ti ru piglia a nata partu-

 

 

 

 

******

 

 

Lu patru ri Nduniucciu era partutu pu Svizzera a circą furtuna.

Lu guagliungiellu guardava tutti li juorni la fotografia ca lu patru, vustutu ra militaru, s'era fattu sotta le armi.

La viernurģ sandu, pu ru manovru, arruvavu a Nuscu n'eserciutu ri surdati chi attiravanu la curiositą e l'ammirazionu ri lu criaturu. Quistu angora nnucendu, currivu a la casa, angappavu la pizza chiena ca la mamma aveva fattu pu Pasqua e la rivu a lu primu surdatu chi scundavu. Tuttu cundendu scappavu a l'uortu alluccannu:

 

Mą, oj mą, č turnatu papą e i' l'aggi ratu la pizza chiena!

 

 

 

 

******

 

Matucciellu tuneva quatt'anni, era stutu, ndiliggendu e parlava comu a unu gruossu. Quannu vunivunu li cumbari ra la Svizzera, quisti avandavanu lu criaturu:

-Ma quandu s'č fattu bellu, com'č stutu stu cumbariellu, sai rici comu ti chiami? quand'anni tieni?-

Niendi ra fą, lu guagliungiellu girava la capu e nun duceva na parola. Li cumbari, cu na cioccolata nmanu nzustevanu, ma Matucciellu chił ngrugnava e nun apreva vocca.

-Ah! quissu si mettu scuornu quannu nun canosci la gendu- rissu la cummara -Matuccģ fa sendu comu parli, rilli ciucciu a lu cumbaru-

Lu criaturu nun ngi punzavu roi votu:

-Ciucciu cumbaru, ciucciu cumbaru!-

 

 

******

 

 

 

Stella, ri mamma svizzera, era vunuta quir'annu pu canosci Nuscu, lu paesu ri lu patru. Cu li fraticucini ieva zumbannu ra Ngoppacastiellu a Sandurunatu, ra via Fundana a Portamulinu e sfuriava lundana ra la cittą.

 

Nu juornu trasivu andó la fruttivendola:

-Signora vorrei una fetta d'anguria-

-Ri che?- ruspunnivu Ndunetta.

-D'anguria signora- La cristiana si guardavu attuornu e circava, pó pu nun passą pu fessa:

-L'ammu finita a zia, nun ni tunimu chił-

-Ma come signora e questa cos'č?- nzingannu ngoppa na buffetta.

-Ah!? Ma quistu si chiama mulonu! Puozzi cambą ciend'anni.-

 

 

 

 

******

 

 

Ndunetta Bianganiellu era na femmuna fina e gindila, si vusteva cu eleganza e circava sembu ri fą bella figura quannu parlava cu la gendu. La cristiana perņ aveva fattu poca scola e si vureva quannu aveva leggi o ri scrivi.

Nu juornu, pu rinnuvą lu passapuortu, ivu a lu conzolatu a Losanna e aveva enghj nu fogliu cu nomu, cugnomu, data ri nascita e atu cosu. Si muttivu pu la sanda pacienzia e doppu nu quartu r'ora cunsignavu la carta a lu mbiegatu. Quistu roppu picca si vutavu nfacci a Ndunetta:

 

-Ma lei si chiama Biancanello o Biancaniello? A noi ci risulta Biancaniello!-

-Nun ngi fą casu signoru Conzulu, quissi songu li paisani chi mi chiamanu Ndunetta Bianganiellu, ma in italianu i' mi chiamu Antonietta Biancanello!

 

 

******

 

Quiru 29 ri lugliu attuornu a la villa era chjnu ri bangarellu e li patruni, cu la voci abbrucata, la pezza ngimma lu microfanu, avandavanu panni e prezzi. La gendu ieva annanzi e arretu strufinannusi unu cu l'atu. A gruppi sani si fermavanu, si salutavanu e bloccavanu lu passaggiu. Ng'eranu facci abbruciatu ra lu solu, ngipriatu, cu l'accendu ofandanu, stranisu.

Carmela, chi steva a la Svizzera, avev'accattą quacche maglia, na cannottiera, roi tre tuvagliu e nu musalu.

Roppu fattu lu giru tre botu pu scanaglią li prezzi, si fermavu andó nu napulitanu, mai vistu prima, sciuglivu la robba, pó:

 

-Cumbą, fatti la croci, i' só clienda fissa e ogni annu vengu andó a tč direttamendu senza passą andó l'ati, mi canusci? T'arricuordi ri me? L'annu scorsu spunnietti chił di ciendi mila liru!

-Signó nu r'avita mangu addummanną, v'aggi canusciutu ra lundanu, vui siti na clienda affezionata e vi fazzu nu prezzu prilibbatu

 

.

 

******

 

 

 

 

Ndoniu era arruvatu a Nuscu ra la Svizzera. Ndunetta, la miglieru nun era pututa vunģ. Quannu ivu foru pu salutą Grazia e Michelu, truvavu la cummara sola.

Questa lu feci assittą, li pigliavu lu vinu frishcu e nziemi si feciunu nu pari ri bicchieri. A stu pundu Ndoniu l'affurravu e la vuleva vasą:

 

-Comba Ndó, qua nun č cosa, si si trova a bunģ Michelu ngi' acciri a tutti e dui, vieni cu me, jamu a lu pagliaru, perņ, m'hč a prumettu ri chiuri l'uocchj e di punzą a comma Ndunetta chi č tandu na bona cristiana e chi, songu sicura, quannu venu si leva l'óbblicu cu Michelu miu!-

 

 

                                                                          Pietro Russo