La professoressa di lettere                   

 

L'annu arruvava a la fina e tutti ngi priavami a lassà l'elemendara e ghì a la scola media comu si aviemmi ì a na festa.

 

Ra nu latu ng’erano li banghi ri li guagliuni e da l’atu quiri ri ru guagliottu pucchè nun ngi muttevanu mai nziemi uommini e femmunu. Quannu ng'eranu li probblemi, i' fineva sembu lu primu accussì ru passava a Maria assittata a fiangu a me ma a l'ata fila. Ngi guardavami senza parlà, m'accondendavu ri li sguardi e di li sorrisi, però mi piaceva assai pucchè tuneva la frangetta nnanzi a l'uocchj e quacche numicculella nfacci.

 

Mó ngi r’avessu vulutu rici ca li vuleva benu, ma lu guaiu era ca nun aveva coru ri li parlà. Mi mutteva scuornu ri tuttu, essa tuneva nu  grembialu bellu neru cu lu collettu biangu e lu nastrinu rosa mendri lu miu era scangiatu, arrupuzzatu e lu nastrinu l'aveva puru persu.

 

Na vota però mi facietti curaggiu e nziem'a lu probblema li scruvietti nu bigliettinu:

"Maria ti vulessu parlà ma nun aggi coru. Tu mi pari Loredana, una chi nun canusci pucchè è nu fotoromanzu, però mi piaci pucchè tieni la stessa frangetta sua e i' ti vogli benu assai"

 

Ra quiru mumendu nboi nu mi girai chiù versu li banghi a fiangu, divendava russu nfacci sulu a punzà ca essa mi puteva guardà, sperava ca lu bigliettinu si fossu persu accussì nun era obblicata a dirimi "guagliò ma tu si pacciu?"

Invece mi ruspunnivu e mi rivu puru l'appundamendu vicin'a lu mulinu.

 

Quiru juornu ru spadaccijatu nun si cundavanu, tra na mbizzata e n'ata guardava sembu versu lu mulinu e quannu la vurietti arrivà fui feritu a mortu e a Sandacroci nun sciunnietti.

 

L'annu finivu e avevami fà l'esame r'ammissionu a la scola media chi però tannu nunn'era obblicatoria. Papà nu juornu mi parlavu: - Figliu miu nui nun tunimu li sordi, tu m'hè aiutà a fatijà vicinu a lu bangariellu nun puoi cundinuà ru scolu -

 

Ru ducietti a la maestra, la signora Iannaccone:

- Tuo padre è proprio un testardo ed pure comunista, verrò a parlargli. -

 

Cundai lu fattu a mamma: - Sinu, pàtutu prima era condru a Mussolini e mó è cumunista e si hè mistu tutti condru ra lu fratucucinu préutu, a lu raggionieru e a ru ziu. -

 

Maronna mia, punzai ngapu mia, quanda cosu è pàtrumu e chiù l'ammirava e li vuleva benu pucchè mi pareva nu personaggiu ri la storia, unu ri quiri guerrieri o condottieri.

 

M'era quasi rassignatu. "Accussì volu Diu", punzava ngapu mia. Ma Diu nun buleva questu pucchè nu paru ri juorni roppu la signora Iannaccone, pozza avé tanda rufrieshchi, vunivu a casa a parlà cu papà:

 

- Peppino, tuo figlio deve andare alle medie, è molto bravo e sarebbe un vero peccato se si fermasse alla quinta elementare. Sai oggi anche per fare lo spazzino ci vuole la terza media! Iscriviamolo agli esami d'ammissione poi il Signore provvederà -

 

Papà si cunvingivu, lu fattu ri lu spazzinu lu mbressionavu, vunnivu r'ova ca la gallina aveva fattu, mi feci fà ru fotografiu andò "Velle" e i' passai l'esami senza probblemi.

 

Pu accattà li libbri e li dizionarii faciemmi na lista e la mannammi a zia Assunta a Roma pucchè là si truvavanu ausati e a metà prezzu. Veramendu ziama ru truvavau però m'aveva acundendà pucchè mangava sembu quacche paggina o ca era strazzata o ca nun si truvavanu tuttu ru parolu.

Pu li quaderni m'arrangiava cu Amatu chi ni tuneva assai e mi ru deva pucchè i' ngi passava li temi sott'a lu bangu.

 

.... La classe era chjena ri ciucci gruossi ripetendi e quisti facevanu sembu scioperu e na vota purtavunu puru a me pucchè ng'era ru latinu.

Maria era angora là, sembu a l'ata fila ri banghi però ngi scangiavami li bigliettini d'amoru e ngi vulevami benu.

 

Ng'era lu ngignieru Iulianu chi fumava com'a nu turcu, scruveva l'algebra a la lavagna, cangellava tuttu senza preoccuparisi ca la metà ri la classe nun aveva capitu o vistu niendi..

 

Ng'era Elena Stellato la pufessoressa ri frangesu, corta, chiatta e tutta pittata, li facevami sembu li shcattamiendi e si mutteva paura ri tuttu.

 

Ng'era Lu professoru ri musica chi ngi mbarava lu solfeggiu ca nui struppiavami apposta e alluccavami: " FA-MI-FA .. ah...ah "

 

Ng'era lu professoru ri disegnu chi ngi mutteva lu vasu andicu ngopp'a la cattedra e nui l'avevami disegnà cu li condorni ombrati e avevami rispettà la grandezza pigliannu ru musuru cu lu labbusu e lu vrazzu stisu.

 

Ng'era lu presidu chi ngi parlava ri la "croci" e di Alcide De Gasperi, un grande uomo chi aveva salvatu l'Italia ra li bolscevichi. Nun tutti capevanu, paricchj crurevanu ca li  bolscevichi erano barbari brutti cu ru cornu e avevanu accisu De Gasperi.

 

E poi c'era la professoressa di lettere....bella ed elegante, tutta la classe ne era  innamorata. Era così distinta che ancora oggi non riesco a descriverla in dialetto.

Aveva i capelli neri, lunghi, tirati e annodati sulla nuca da un nastrino bianco, gli occhi allungati un po' a mandorla, la bocca piccola ma con labbra rosse e carnose, il sorriso smagliante.

 

Mentre spiegava l'Iliade o ci parlava del Manzoni, io la guardavo, ascoltavo la sua voce dolce e persuasiva e dimenticavo persino Maria, il mio grande sogno d'amore.

                                                                                                                                   Pietro Russo

_________________________________________________________________________________________________

 

Spadaccijatu:            Uno dei giochi preferiti era il duello con le spade di legno. Grandi battaglie si svolgevano quotidianamente            "Ngoppacastellu"  e nei dintorni con liti furibonde per sapere chi era stato toccato per primo e quindi "morto".            

 

Feritu a mortu:             Non ebbi il coraggio di andare all'appuntamento il che mi causò un grande rimorso e una grande sofferenza.

                                   

Velle:                               Fotografo negli anni '50 a Nusco.

 

Libbri ausati:                Erano libri di edizione precedenti. Quando si era fortunati mancava solo un paragrafo, altrimenti pagine intere.

 

Shcattamiendi:             Dispetti.

 

Croci:                              La democrazia cristiana allora dominatrice incontestata delle nostre terre.

 

Alcide De Gasperi:       Uomo politico democristiano. Il nome Alcide era inusuale a  Nusco, quindi per lo spirito burlesco che             ci animava, lo avevamo trasformato in "Accisu" ciò che provocava l'ira furibonda del preside.

 

Bolscevichi:                  I fondatori del partito comunista russo sotto la guida di Lenin. Nel linguaggio popolare e spregiativo erano       tutti i comunisti.