Li scarpari

 

 

 

Tra lu '50 e lu '60, Nuscu paesu ri pignatari, era divendatu paesu ri scarpari, ngi n'eranu a Sandacroci, nmiezz'a lu corsu e Ngoppacastiellu. Quiri chi nun tunevanu puteia o cliendi ievanu a jurnata andó l'ati. Paricchj guagliuni si mbaravanu lu mistieru e s'avandavanu:

-Vau a lu mastu, mi mbaru l'artu, mi mbaru a fą ru scarpu.-

Puru Pippinu Russu, patrumu,era scarparu.

 

Faceva scarpini e pursianu, ri vacchetta o ri croma a secondu queru ca disidirava la gendu; pigliava la musura ri lu peru, pó tagliava la tumaia, l'arrivittava, la ndacciava ngimma la forma ri leuna, la cuseva, faceva li tacchi e la sfurmava. Era troppu esiggendu, raramendu pigliava quaccherunu a jurnata: -Quissi sņ scarpari ri secanajenza e nun tiranu lu spau a durici-

 

Tuneva rui riscipuli: Salvatoru e Mariu.  Salvatoru era ri Nuscu mendri Mariu vuneva tuttu ru matinu ra lu Pulonu cu la bicicletta, mangiava cu nui e purtava sembu robba: farina, vinu, ova e sasicchj. Mamma era la majesta e nui li figli ri lu mastu.

 

Quannu nun ng'eranu urdinazionu faceva ru scarpu pu lu mercatu: finu, fermu, liggeru, pusandu, cu li chiuovi catinisi, cu ru ciundrellu, cu ru bitarellu e tutti li numari, pó r'appunneva a lu sularu.  A certu casu appunnevanu prusutti e subbursatu, a casa nosta appunnevami ru scarpu e ru cundavami tuttu ru seru, prima ri ngi’addormu, cu fratimi piccirilli.

 

Quannu ng'era lu mercatu a Sand'Angiulu, Mundella, Turella e perfinu a Capussera, s'azava ri nottu e ru ieva a bennu. La prima vota chi purtavu puru a me, la nottu prima nun durmietti mica ra la paura ca nun mi ruscitava.

 

Versu ru cingu ngi'azammi, cumingiava appena a fą juornu, roppu carrucatu roi casciu ngimma lu ciucciu affittatu a comba Ndoniu ri Zurfionu, ngi'abbģammi cu certu biu chienu ri pishcuni e zangu e versu ru settu arruvammi a Mundella stanghi e surati. Sciugliemmi nu postu buonu, pó muttiemmi lu tendonu nderra e preparammi ru scarpu: ru picciulu annanzi e pó manu, manu tuttu r'atu chił grossu. Gendu nun ngi n'era angora, accussģ apprufittammi pu ngi mangią la culazionu, pupaiuni fritti nmiezz'a ru panu, ca mamma aveva preparatu.

 

Nun aviemmi mangu finitu quannu arruvavanu li guardii pu asiggi cinguciendi liru ri posteggiu. Lu primu cliendu, roppu tandu liticą, s'accattavu nu paru ri pursianu a quattu mila e cingu ciendi liru. Ngi faciemmi la croci pu bonaguriu, ma quiru juornu "Sanda Furtuna" nu steva a Mundella.

 

Partiemmi, senza tand'allegria e a la via ri quattu arruvammi a Nuscu. Rivu milli liru a comba Ndoniu pu l'affittu ri lu ciucciu, pó papą rissu:

 

-Guagliņ, luvatu ru spesu, si e no ngi resta milli liru, v'accattą na buttiglia ri vinu e mangiamuci ngrazia ri Diu ssi cicalucculi ca mammata ha fattu, lu guaiu č la mortu.-

 

 

 

                                                    Pietro Russo