'Ngi l'ammu fatta

 

 

Ng'eranu tutti quera sera a la casa ri zia Ngiulina: li stranisi, li svizzeri e li nuschisi.

Era ri lugliu (1979) ma pu ngi luvà nu sfiziu, appicciammi ru fuocu e carrucammi leuna e ciuppuni com'a lu mesu ri innaru. Roppu fatta na vrasa degna ri quiri sandanduoni andichi, preparammi rui ruoti ri patanu cu agli freshcu, aregana, sasicchj ri zì Peppu a Cambu, e ru cuciemmi fuocu ngimma e fuocu sotta. Manu, manu l'addoru ieva ngielu e nderra puru, tandu ca lu vicu Arcu Spagnoletti s'accuglivunu e gramavunu tuttu ru gattu ri Nuscu.

 

Mangiammi e ngi faciemmi tunni tunni, pó quannu la ramiggiana ri "Barbanicu"  purtata ra Ginu, accumingiavu a circà aiutu, Amatu s'azavu, sciunnivu a lu suttanu e doppu picca turnavu cu la fisarmonica nguollu tra la surpresa e la gioia ri tutti. S'assittavu, si preparavu e ngumingiavu a sunà e pó a candà:

"Ngi l'ammu fatta, ngi l'ammu fatta, ngi l'ammu fatta, a mbriacà...

 

Tra tarandellu e sandarcangiuli nun si capeva chiù niendi, lu repertoriu lu feci tuttu, pó si fermavu, s'assucavu la surata, si feci n'atu bicchieru ri vinu, divendavu seriu, fissavu Sylviane  indu a l'uocchj e li candavu:

"Quando tu sei con me, questa stanza non ha più pareti...

 

E menu malu pucché ra lu cavuru nun si rususteva chiù. Finita la dedica a la bell'elvetica, pigliavu n'aria sulenna e dissu: -Per i miei amici emigrati:  "Paese mio che stai sulla collina…. Che sarà, che sarà ……

 

Tra l'applausi ri tutti cundinuavu a candà affì chi l'emozionu futtivu paricchj, e quannu ru lacrumu accumingiavunu a guastà lu truccu r'Angelina e di Maria, capivu ca queru parolu pungevanu lu coru ri chi priestu aveva turnà nderra straniera e cangiavu canzona:

 

"Aza la coscia e fammila vuré ….  e ru femmunu senza piettu nun si puonnu marità ..."

 

Tra ru risatu s'era fatta quasi mezzanottu, l'ora ri li spaghetti agli, uogli e pupaiunu fortu comu volu l'andica ausanza.

 

- Guagliù,  prima ri mangià- rissu Amatu -Facimungi n'ata canzona tutt'assiemi, adda essu lu finalu. Sunditimi buonu, i' ricu: "Mamma lu coru, mamma mia lu coru" e bui ruciti:  "Figlia che hai, figlia mia che hai? Roppu i' fazzu la mamma e bui faciti li figli e avita rici sembu: "Noni, noni mamma!" Attenzionu! siti tutti prondi?

 

Feci n'introduzionu cu la fisarmonica pó ngumingiavu:

-Mamma lu coru, mamma mia lu coru

-Figlia che hai, figlia mia che hai?-

-vulissi na caramella?-

 

Vulissi e vulissi, pu quasi nu quartu r'ora issu annanzi e nui appriessu affì chi:

-Vulissi nu bellu guaglionu?-

-Noni...sinu, sinu mamma!-  ……

 

Nu juornu, ngi truvammi tutti quanda nziemi, comu ngi cápita spissu a la Svizzera, Ndoniu muttivu lu reggistratoru e ngi feci sendu la cassetta.

Ni cupiammi na ricina, la chiù bella fotografia l'ausammi pu fà la cupirtina, pó ni riemmi una purunu a tutti, sulu Amatu nu l'avivu né  ngi la putiemmi mannà.

 

Spissu punzamu a quera serata passata assiemi, andó nui stranisi ngi simu veramendu sunduti a casa nosta, ngi simu mbriacati ri vinu, ri gioia e di quiru saporu ca sulu la terra tua ti potu rà.

 

Assiemi ammu candatu: "Ngi l'ammu fatta"; è luveru Amà ammu passatu la serata chiù bella a Nuscu; e si oj lu truccu r'Angelina e di Maria si guasta angora è pucché  ngi l'ammu fatta a trapiandariti ind'a lu coru nuostu. Roppu tand'anni, nui ti punzamu angora!

 

 

 

Amato Acquavivola morì a Lioni la sera del terremoto che colpì l'Irpinia e la Basilicata il 23 novembre 1980. Quella stessa sera morì pure Angelina De Vito (Zia Ngiulina)

Stranisi: Emigranti. Parola inventata da chi scrive; è composta da stranieri e furisi.

Barbanicu: Parola inventata da chi scrive per descrivere il vino fatto dall'accoppiamento di Barbera e Aglianico, compiuta con arte da Pietro e Gino Brundu.

Sylviane: Amica svizzera venuta in vacanza con noi.